Dispute

Le 21 septembre

Lundi. Beaucoup de travail: sortir le tout de la chambre pour faire construire une “teracota”, un poël en terre cuite.

Je travaille très troublée parce que j’ai eu une dispute avec Boni, au téléphone.

Luni. Multă treabă: golit casa pentru construirea unei teracote, mîncare pentru meşteri. Unul dintre ei este Iancs. Nu spun mai mult.

Mă cert cu Boni la telefon. Toată ziua sînt întoarsă pe dos.

Travaux

Le 25 septembre 2009

Vendredi. Je reviens à mon blog après quelques jours où j’ai écrit mon journal seulement pour moi, car je n’ai pas eu le temps de le couver avec soigne. J’ai écrit seulement des phrases comme ça:

Le 18 septembre

Vendredi.

Corespondance: Hermina-Hollande

Bogdana-Allemagne

Factures: courant, romtélécom.

Vineri.

Corespondenţa: Hermina-Olanda, Bogdana-Germania.

Facturi: curent, romtelecom

Le 19 septembre

Samedi: nous participons au mariage de Dana Pantea, à Fînaţe.

Sîmbătă. Sîntem nuntaşi la Dana Pantea, fiica lui Dănuţ, nepoata lui Iustin, la Fînaţe.

Le 20 septembre

Dimanche. Je dors toute la journée.

Duminica. Dorm toata ziua.

Fruits d'automne

Le 17 septembre 2009

Jeudi. Par fois, à Arieşeni, quand le temps est favorable, il y a des prunes. Je ne connais pas quelle variété, elle se ressemblent à celles qu’on appelle chez nous “de Bistriţa”, mais elles ont la couleur plutôt rouge et même bien mûres elles sont aigres, avec un goût fort de fruits sauvages et très parfumées.

Nous les aimons bien aussi parce qu’elles n’ont pas de vers et, chaque automne, je fais des confitures. Cette fois, j’ai reçu des prunes de Faţa Cristesei, un village de la Vallée de Cobleş et de Pătrăhăiţeşti, le village des artisans situé haut au pied de Curcubăta Mare, et j’ai essayé une nouvelle recette, une gelée rapide, utilisant un produit dr.Oetker, Gelfix clasic. En général je n’aime pas mettre des produits modernes dans mes conserves pour l’hiver, mais cette fois, j’ai aimé expérimenter et c’est bien. J’ai fait aussi du “gem” traditionnel.

Joi. Uneori, la Arieşeni, cînd timpul este favorabil, sînt prune. Nu ştiu ce soi, seamănă cu cele care, pe aici, sînt numite “Bistriţe”, dar au culoarea mai degrabă roşie şi chiar bine coapte ele sînt destul de acrişoare, cu un gust puternic de fructe sălbatice, foarte parfumate.

Nouă ne plac mult şi pentru că nu au viermi şi, în fiecare toamnă fac dulceţuri. De data aceasta, am primit nişte prune de la Faţa Cristesei, un sat de pe Valea Cobleşului şi de la Pătrăhăiţeşti, satul artizanilor, situat sus, la poalele vîrfului Curcubăta Mare, şi am încercat o nouă reţetă, un jeleu rapid, utilizînd un produs dr. Oetker, Gelfix clasic. În general, nu-mi place să folosesc produse moderne pentru conservele mele pentru iarnă, dar, de data asta, mi-a plăcut să experimentez şi chiar a ieşit bine. Am făcut şi gemul tradiţional de prune.

L'automne encore

Le 16 septembre 2009

Mercredi. Chaque année , cette date de la mi-septembre me rappelle sans faute mon premier jour d’école, il y a très longtemps déjà, alors que j’ai pris ma vie entre mes propres mains et je l’ai construite avec assurance , avec des hésitations, avec des erreurs, mais avec de la confiance en mes propres forces, avec plaisir et avec un optimisme, par fois bête. J’ai toujours ressenti, maintenant plus que jamais, que la vie est un don que je dois apprecier, dont je dois absolument profiter au maximum.

Pour la rentrée des classes, ma mère m’avait fait faire une robe rouge en duvetine à carreaux discretes verts, jaunes et bleus et un tablier bleu moucheté du noir et orange. Elle avait natté mes cheveux en les serrant bien ce qui me donnait cette assurance dont je me vante aujourd’hui et me les a rangé autour de la tête avec des rubans blancs...Mon père m’avait acheté de chaussures neuves et ma tante Marie qui était maîtresse d’école dans le village voisin, est venue la veille, en tenant quelque chose dans les mains cachées au dos, en disant: “Devine, qu’est-ce que j’ai ici, pour toi?” et, mon Dieu! elle m’a donné un plumier en bois qui brillait comme un bijou et avec une voiture bleu dessinée sous le lac qui avait une odeur de neuf. J’avais aussi un cartable vert-grenouille en carton recouvert de tissu que je portais au dos, avec des cahiers dedans que, les derniers jours, j’avais appris comment les garder propres en les couvrant de papier bleu et en y collant des étiquettes avec mon nom écrit, cette fois, par mes parents. J’allais à l’école en sachant très bien ce que j’avais à faire: c’est-à-dire, que je devais être très attentive pour retenir tout ce que le maître d’école allait nous expliquer.

Il faisait beau ce jour-là et je marchais légère et décidée, accompagnée par ma tante Marie dont le souvenir s’est un peu estompé dans la lumière douce de l’automne, avec des feuilles jaunes d’acacia qui tombaient dans le chemin poussiereux du village.

Miercuri. În fiecare an, la aceasta dată de la jumătatea lui septembrie, îmi amintesc negreşit, prima mea zi de şcoală, în urmă cu foarte multă vreme deja, ziua în care am luat viaţa mea în propriile-mi mîini, mi-am construit-o încetul cu încetul, uneori cu siguranţă, alteori cu ezitări, cu greşeli, dar mereu cu încrederea în forţele mele, cu plăcere şi cu un optimism uneori prostesc care m-a ajutat s-o iau de la început cînd am nimerit într-o fundătură. Am simţit întotdeauna că viaţa este un dar pe care eu trebuie să-l apreciez şi să profit de el absolut la maximum.

Pentru prima mea zi de şcoală, mama mi-a cusut o rochiţă nouă din diftină roşie în careuri discrete cu linii verzi, galbene şi albastre şi un şorţ bleu cu picăţele negre şi portocalii. Ea mi-a împletit bine strîns părul ceea ce îmi dădea acea siguranţă cu care mă laud acuma şi mi-a aranjat codiţele în jurul capului cu funde albe...Tata îmi cumpărase nişte pantofi noi, iar mătuşa mea Maria care era învăţătoare în satul vecin, a venit la mine, înainte cu o seară, cu ceva în mîinile ascunse la spate, zicîndu-mi: “Ghici, ce am eu aici, pentru tine?” şi, Doamne! mi-a dat un penar din lemn care strălucea ca o bijuterie, cu o maşină albastră desenată sub lacul care avea un miros de nou. Aveam de asemenea un ghiozdan din carton acoperit cu pînză verde-brotăcel, pe care îl purtam în spate, cu nişte caiete înăuntru, pe care, în ultimele zile învăţasem cum să le păstrez curate îmbrăcîndu-le cu hîrtie albastră şi lipind pe ele etichete, pe care, de data aceasta, numele meu era scris de părinţi. Mergeam la şcoală, ştiind foarte bine ce aveam de făcut: adică trebuia să fiu foarte atentă, pentru a reţine tot ceea ce învăţătorul urma să ne explice.

Era timp frumos în acea zi şi eu mergeam uşoară şi hotărîtă, însoţită de mătuşa mea Maria, a cărei amintire s-a estompat puţin, în lumina blîndă a toamnei cu frunze galbene de salcîm, ce cădeau pe drumul prăfos al satului.

La rentrée des classes

Le 14 septembre 2009

Lundi. Jour férié. Le jour de la Sainte Croix.

Aujourd’hui c’est aussi la rentrée des classes. J’ai voulu assister aux festivités de la rentrée et prendre quelques photos...L’école est encore en chantier et Dieu sait quand elle sera finie surtout que le travail s’est arrêté à cause de l’argent, bien entendu!

De plus en plus les parents participent aux festivités scolaires ce qui est une bonne chose. Avant ce n’était pas comme ça. Les gens étaient plus pauvres et les enseignants devaient se contenter avec la présence des enfants. Maintenant, la population de la commune a un autre niveau de vie et ça permet au gens d’être plus attentifs à leur propre confort et à l’éducation de leurs enfants.

Anouk et Stéphane sont partis vers 14 heures, quand il y avait un autobus vers Alba Iulia et ensuite ils voudraient se diriger vers Sibiu.

Luni. Zi de sărbătoare. Ziua Sfintei Cruci.

Azi este de asemenea începutul anului şcolar. Am vrut să asist la festivităţile de deschidere şi să fac cîteva fotografii.

Şcoala este încă în şantier şi Dumnezeu ştie cînd se va termina, mai ales că lucrul s-a oprit, din lipsă de bani, se-nţelege!

Din ce în ce mai mult, părinţii participă la deschiderea anului şcolar şi la alte festivităţi din viaţa şcolii ceea ce este un lucru bun. Înainte nu era aşa. Oamenii erau mai săraci şi dascălii trebuiau să se mulţumească doar cu prezenţa copiilor. Acum, populaţia comunei are un alt nivel de viaţă şi oamenii îşi pot permite să fie mai atenţi cu propriul lor confort precum şi cu educaţia instrucţia copiilor lor.

Anouk şi Stéphane au plecat către orele 14, cînd există un autobus spre Alba Iulia de unde se vor îndrepta înspre Sibiu.

Foire d'automne

Le 13 septembre 2009

Dimanche. La foire de Gîrda. Il paraît que c’est une foire plus grande que celle d’Arieşeni du dimanche dernier.

Timi prend au sérieux son affaire de vendeuse de vêtements “second hand”, mais elle dit que l’expérience lui manque. Certainement, ça va venir...

Donc, nous sommes allés à Gîrda: Liviu a été hier soir aussi pour occuper une bonne place pour Timi, aujourd’hui les deux jeunes de Belgique voulaient aller eux aussi à la foire et après à la grotte du Glacier de Scărişoara...On est allé ensemble.

Le dimanche passé, à la foire d’Arieşeni, Monica avait aidé Timi qui avait installé son étalage devant notre porte.

Duminică. Tîrg la Gîrda. Se pare că e mai mare decît cel de la Arieşeni de duminica trecută.

Timi îşi ia în serios afacerea sa de vînzătoare de haine second hand, dar zice că îi lipseşte experienţa. Cu siguranţă asta va veni în timp.

Deci, ne-am dus la Gîrda: Liviu a fost şi aseară ca să ocupe un loc bun pentru Timi, azi cei doi tineri belgieni voiau să meargă şi ei la tîrg iar apoi la peştera Gheţarul de la Scărişoara...Am mers împreună.

Duminica trecută, Monica o ajutase pe Timi care îşi instalase taraba la noi în poartă.

Automne, vraiment

Le 12 septembre 2009

Samedi. Toute la journée il a fait beau temps, ensoleillé et un air automnal très doux, qui stimulait plutôt à la rêverie qu’au travail. Je devais nettoyer la salle de bains dans l’appartement et faire le nettoyage de la cuisine. Je ne me dépêchais pas du tout, j’avais tout le temps.

Je n’ai plus appeler les enfants, parce que je savais qu’ils devaient partir pour leur Italie ensoleillée.

Vers 13 heures, deux touristes entrent et demandent des informations et ils restent dormir chez moi. Ils viennent de Belgique.

Sîmbătă. Toată ziua a fost timp frumos, însorit şi un aer tomnatic foarte blînd îndemna mai degrabă la reverie decît la treabă. Eu aveam de făcut curăţenie în baia din apartament precum şi în bucătărie. Nu mă grăbeam deloc, aveam tot timpul.

Nu i-am mai sunat pe copii, ştiam că trebuie să plece în Italia lor cea însorită.

Pe la ora 13, doi turişti intră pentru informaţii şi rămîn să doarmă la mine. Vin din Belgia.