Le 5 mai 2013
Dimanche. Le dimanche de
Pâques. Le temps, merveilleux. Depuis le 2 mai je n’ai plus écrit mon journal.
Enfin, je vais tout raconter ce soir.
Comme toujours, avant Pâques
les gens s’envoient des voeux et autres choses qui prouvent qu’on est aimé, aprécié...Nous
avons reçu et envoyé des voeux, nous avons reçu aussi des oeufs, du lait, du
fromage, même des pâtisseries au fromage et de la viande de veau et d’agneau.
Ensuite les enfants, c’est-à-dire
Dan-Martin et sa petite famille (pour moi ils sont toujours des enfants), donc
ils sont arrivés à la maison et alors Elisa est devenue le centre de l’Univers.
Elle est de plus en plus consciente de cette chose et est en train de devenir
un...enfant gâté.
Le problème que beaucoup
d’enfants ont est le sommeil. Ils ne veulent pas se coucher comme si pendant qu’ils
dorment des choses extraordinaires se passent et eux, ils ne peuvent pas y
participer. Arrivés à l’adolescence, ils voudraient dormir plus, mais déjà, la
vie ne leur permet plus de le faire tant qu’ils le voudraient.
Samedi, à minuit je suis
allée à l’église où il y a lieu une petite cérémonie d’une demi-heure, après
quoi la messe de Pâques commence. Il y avait beaucoup de monde, des gens de nos
villages, des touristes aussi. Une dame de Constantza, du bord de la Mer Noire,
m’a demandé comment peut prendre du pain béni. Il y avait des Français qui m’avaient
demandé s’ils pouraient participer s’ils sont des catholiques.
Duminică. Duminica
Paştilor. Un timp cum nu se poate mai frumos. Din 2 mai nu mi-am mai scris
jurnalul. Voi povesti totul în această seară.
Ca întotdeauna, înainte
de Paşti, oamenii îşi transmit urări sau îşi oferă alte lucruri în semn de preţuire,
apreciere...Şi noi am trimis şi primit urări de Paşti, dar şi lapte, ouă,
brînză, plăcintă cu brînză făcută în cuptor, precum şi carne de viţel şi miel.
Apoi, copiii, vreau să
zic Dan-Martin şi familia
(pentru mine tot copii
au rămas) au sosit acasă şi atunci Elisa a devenit centrul Universului. E din
ce în ce mai conştientă de acest lucru şi riscă să devină o... răsfăţată.
Problema pe care mulţi
copii o au e somnul. Nu vor să se culce ca şi cum în timpul somnului, lucruri
extraordinare se petrec şi ei nu pot fi parte. Ajunşi la adolescenţă, ar dormi mai
mult, dar deja viaţa are alte exigenţe, nu-şi pot permite somn cît ar vrea.
Sîmbătă, la miezul
nopţii, după obicei eu m-am dus la biserică, la Înviere, ceremonial ce nu
durează prea mult, după care urmează slujba de Paşti. Era lume multă, oameni
din satele noastre, dar şi turişti. O doamnă din Constanţa m’a întrebat cum ar
putea lua şi ea anafură dacă nu este localnică. Nişte francezi voiau să ştie
dacă ei pot participa fiind catolici.