Rien n'est parfait

 

Le 21 avril 2012



Samedi.

Rien n’est parfait, j’ai  tant de détails à  mettre au point et il y a encore le repas...

Sîmbătă. Nimic nu e perfect, am încă atîtea amănunte de pus la punct şi mai e masa...

      

La Source de la Guerison

Le 20 avril 2012

Vendredi. C’est une fête religieuse, La Source de la Guérison. D’habitude, on va dans un pélérinage à une monastère, les gens de chez nous vont dans un village de Bihor, où il y a une source...Maintenant, il pleut et je n’ai pas entendu si des gens y sont allés, d’ailleurs, ça se fait discrètement, surtout que plusieurs gens ont des moyens de transport personnels.
Je me prépare pour accueillir, demain, trois Belges, spéléos, qui on fait une réservation il y a quelques semaines. J’ai eu beaucoup de choses à faire, mais justement, je vais voir si je peux le faire encore. L’an dernier, je me suis à peine guérie des douleurs à  l’épaule et je me suis reposée. Maintenant, je vais être, peut- être, un peu stressée.
Vineri. Este o sărbătoare religioasă, Izvorul Tămăduirii. De obicei, se merge într-un pelerinaj, la un izvor, la o mînăstire, oamenii de pe aici merg, în Bihor. De data aceasta, plouă şi nu am auzit dacă cineva s-a dus acolo sau în altă parte, dar acest lucru se face cu discreţie, mai ales că mulţi dispun de mijloace de transport personale.
Eu mă pregătesc să primesc, mîine, trei belgieni, speologi, care au făcut o rezervare acum două-trei săptămîni. Am multe de făcut, dar tocmai am să aflu dacă mai sînt în stare să fac asta. Anul trecut, abia m-am vindecat de durerea de umăr şi apoi m-am odihnit. Asta a venit ca o provocare. Acum, probabil voi fi un pic stresată.

                                 

La porte

Le 19 avril 2012

Jeudi. Aujourd’hui, Liviu m’a acheté une vraie porte pour mon garde-manger de l’intérieur, une petite piéce qui avait une porte pliable. C’était le plaisir de Liviu cette porte pliable-bonne-à-rien qui ne me permetait pas de garder mes conserves au froid, il y a là une fenêtre minuscule, que je ne pouvais jamais ouvrir parce que le froid entrait dans toute la maison, en plus la porte n’a pas été bien installée, alors elle tombait d’un côté, enfin, hier il est allé à Ştei et il l’a achetée. C’est laide, c’est chère, sans les poignets, il y a un problème quand je la ferme, le poignet improvisé me reste en main, il dit qu’il en achète bientôt un autre, je vais mourir et elle sera toujours comme ça, mais c’est une vraie porte, au moins mes conserves seront au froid. Il s’est décidé d’aller l’acheter aujourd’hui, exactement quand j’ai essuié la poussière et lavé la verrerie dans un placard. Et on sait, monter une porte, c'est souvent casser un peu le mur, faire de la poussière dans toute la maison. Je comptais en finir d’arranger les placards et faire une brioche dans le four électrique que j’ai depuis Pâques, mais ça, c’est une autre histoire...
Joi.. Astăzi, Liviu mi-a cumpărat o uşă adevărată, pentru cămara din casă, o încăpere mică ce avea o uşă pliabilă. Fusese plăcerea lui Liviu această uşă-pliabilă-bună-de-aruncat, care nu-mi permitea să-mi păstrez conservele la rece, există acolo o ferestruică pe care nu o puteam deschide fiindcă se răcea prin toată casa, în plus uşa nu era bine instalată şi mereu cădea într-o parte, în fine, ieri s-a dus la Ştei şi a cumpărat-o. E urîtă, scumpă, fără mînere, a improvizat el ceva, cînd închid uşa îmi rămîne mînerul în palmă, zice că o să cumpere altul, dar o să mor şi n-apuc s-o mai văd şi pe asta, însă e o uşă, nu un paravan, iar conservele mele vor sta la rece. S-a hotărît să meargă s-o cumpere tocmai azi, pe cînd ştersesem praful pe dulap şi spălasem o parte din sticlăria din vitrină. Se ştie, cînd se montează o uşă, neapărat se sparge peretele, cade tencuială, se face praf în toată casa. Eu îmi propusesem să fac curat în toate dulapurile din bucătărie şi să coc un cozonac în cuptorul cel nou, ce-l am de la Paşti, dar cu acesta e o altă poveste... 

Du travail

Le 18 avril 2012

Mercredi. J’essaie de faire la maison accueillante. Dans la cuisine je n’ai pas fait le nettoyage de Pâques et je devrais sortir le citronnier...


Miercuri. Încerc să fac casa primitoare. În bucătărie n-am prea făcut curăţenia de Paşti şi ar trebui să scot lămîiul...

          

Pâques encore

Le 17 avril 2012

Mardi. Il continue à faire mauvais temps, je dois sortir pour payer les factures, c’est encore Pâques.


Marţi. Continuă să fie vreme rea, trebuie să ies ca să plătesc facturi, este a treia zi de Paşti.

 

Elise

Le 16 avril 2012

Lundi. Elisa est très intéressée par des livres, magasines, journaux. Au début, elle les mettait en bouche, ainsi elle apprenait tout ce qu’elle avait besoin. Ensuite, elle a découvert que ces objets se déchiraient facillement, alors elle les transformait en miettes et, si on ne faisait pas attention elle les mangeait. Ces jours, je lui ai montré que c’est beaucoup plus intéressant de les feuilleter et d’observer les illustrations et ça a marché. C’est vrai que feuilleter n’est pas si facile que déchirer, mais ça va. Enfin, elle a appris qu’un crayon sert à écrire ou à dessiner, mais c’est seulement le début de cette activité.

Aujourd’hui, ils sont partis. Martin va au travail demain matin.

Luni. Elisa este foarte interesată de cărţi, ziare, reviste. La început le băga în gură şi astfel afla tot ce voia ea despre acestea. Apoi, a descoperit că se rup atît de uşor, aşa că le transforma în bucăţele şi, dacă nu erai atent le mînca. În aceste zile i-am arătat că este mult mai interesant să le răsfoieşti şi să te uiţi la ilustraţii. E adevărat că răsfoitul nu-i chiar atît de uşor ca ruptul, dar merge, mai are de învăţat. În sfîrşit, a descoperit că un creion poate servi şi la scris sau desenat, dar în legătură cu această activitate are încă multe de aflat.

Astăzi, ei au plecat. Mîine, Martin merge la lucru.  

    

Resurrection

Le 15 avril 2012

Dimanche. À minuit, je suis allée à l’église, même si j’étais si fatiguée. Je suis allée seule, Elisa avait pris son bains, ses parents s’occupaient d’elle, Liviu n’y va jamais, en plus il est malade, il tousse, mais pendant l’après-midi il avait apporté les Pâques, le pain et le vin, une cuillère pour chacun.

La pluie s’est arrêté, un brouillard léger flottait au-dessus du village et il ne faisait pas froid. Dans le cimetière, dans l’attente de la messe, il y avait du monde qui visitait les tombes des parents et y mettait des bougies, tout était bien illuminé. En quelques minutes les gens sont arrivés sur le parvis de l’église, il y en avait beaucoup, comme d’habitude, peu de touristes cette fois, mais des gens de tous les villages de la commune: les voisins, le maire, de vieux enseignants à la retraite, de jeunes familles, des élèves et des étudiants en vacances, ma filleule Magda avec son copain, sa soeur Monica avec son mari, Ancuţa avec sa fille Georgiana, l’autre, la petite bébé, est restée à la maison avec son papa.

Tout s’est bien passé, le pope avait un micro et je ne reconnaissais pas sa voix, j’avais l’impression d’entendre la voix de Bazil, je savais que ce n’était pas lui, mais c’était une impression, comme ça.

Duminică. La miezul nopţii am fost la biserică, chiar dacă eram atît de obosită. Am mers singură, Elisa a facut baie, părinţii se ocupau de ea, Liviu nu merge niciodată,în plus este bolnav, tuşeşte. Totuşi după-masă fusese la biserică să aducă Paştile, pîinea şi vinul, o linguriţă pentru fiecare.

Ploaia se oprise, o ceaţă uşoară plutea deasupra satului şi nu era frig. În cimitir, în aşteptarea slujbei, erau oameni care vizitau mormintele rudelor şi puneau lumînări. Totul era foarte iluminat. În cîteva minute oamenii s-au adunat pe parvizul bisericii, erau mulţi, ca de obicei, puţini turişti de data aceasta, dar oameni din toate satele comunei: vecinii, primarul cu familia, bătrîni profesori la pensie, familii tinere, elevi şi studenţi în vacanţă, fina mea Magda cu prietenul ei, sora sa Monica cu bărbatul ei, Ancuţa cu fiica sa Georgiana, cea mai mică, bebe, rămăsese cu tatăl ei acasă.

Totul a mers bine, preotul avea microfon, nu-i recunoşteam vocea, ba, uneori aveam impresia că aud vocea lui Bazil, ştiam că nu e dînsul, dar era aşa, o impresie.(photo:internet)

Dimanche encore. Nous avons dormi plus tard que d’habitude ensuite on s’est assis à table pour le petit déjeuner. Chez nous, je veux dire dans ma famille, le petit déjeuner est le plus important repas du dimanche des Pâques. On commence avec les Paques, c’est-à-dire le pain et le vin, un petit cuiller pour chacun. Ensuite, on casse des oeufs. Elisa ne voulait pas casser son oeuf, mais après elle l’a transformé en miettes, en nourriture pour les poussains.

Duminică încă. Am dormit cu toţii pînă mai tîrziu decît de obicei, apoi ne-am aşezat la masă pentru micul dejun. La noi, vreau să zic în familia noastră, micul dejun este masa cea mai importantă în duminica de Paşti. Se începe cu Paştile, adică pîinea şi vinul, cîte o linguriţă pentru fiecare. Apoi se ciocnesc ouă. Elisa nu voia să spargă oul ei, dar cînd acest lucru s-a produs, a transformat oul în miezuri, mîcare pentru pui.