joi, 26 martie 2009

O cură de slăbire


26 martie 2009
Miercuri. Zilele trecute am vorbit puţin pe messenger cu verişoara mea Miţa. Despre tot felul: sănătate, cure de slăbire, ocupaţii, soţi, copii, bătrîneţe…Şi , la un moment dat ea exclamă: “Omului meu îi vine să înnebunească uneori cînd vede ce bătrîni sîntem!”
No comment!
Am aflat cu ocazia aceasta încă o reţetă pentru o cură de slăbire: ea a dat jos 6 kg după 9 zile. Iat-o: * orez fiert fără sare sau alt adaos, timp de trei zile şi 2 l ceai (fără zahăr) / zi. Aproximativ 200g de orez.
* legume fierte ( exclus, cartofi ) sau crude, fără sare sau altceva, următoarele trei zile. Plus 2 l ceai sau apă pe zi…
* fructe de orice fel în următoarele trei zile, 2 l ceai / zi. Trebuie să mă mobilizez şi eu! Neapărat!
În ultimii 4-5 ani, am avut mereu de luptat cu kilogramele în plus, nu ştiu cum dar nu mai reuşeam să slăbesc chiar deloc… preocupată de acest lucru, am descoperit o metodă de detoxifiere a organismului care ar putea fi o bază de pornire pentru o cură de slăbire… Am descoperit e un fel de a spune, de fapt am găsit-o undeva, mi-a spus-o cineva…Este vorba de o cură cu apă: începeam cu o cană de apă dimineaţa pe nemîncate. Mi-o pregăteam de cu seara. Asta nu era în program, dar nu aveam încredere în apa de la robinet, care vine de undeva de pe dealul din dreapta casei, şi este apă naturală, fără clor sau alt fel de epurare…Primăvara, topirea zăpezilor antrenează tot felul de microbi care pot să ajungă în bazinul de apă. Ştiam acest lucru de cînd aveam copiii mici. Deci apă fiarta şi răcită, nu călduţă, cum am crezut prima dată. Organismul face un efort în plus ca să o aducă la temperatura sa. Pe atunci lucram încă şi trebuia neapărat să am gîtul în stare bună de funcţionare, era important pentru munca mea.
Deci o cană de apă, băută cu înghiţituri mici dimineaţa pe stomacul gol, aproximativ 250 ml. Apoi mîncam normal.
A doua zi două căni de apă, totul trebuia făcut cu grijă şi, mai ales fără grabă. Nu era vorba să introduc în stomac apa şi apoi mîncarea, nu!!! Chestia era să nu mănînc pînă nu termin apa de băut.
A treia zi , trei căni de apă şi tot aşa, pînă într-a a 11-a zi cînd beam unsprezece căni de apă, adică  2,750 l de apă…Asta pe parcursul zilei, pînă după-masa…După care făceam o pauză de o zi şi apoi reluam în ordine descrescătoare…23 de zile eram ocupată cu acest ritual…Nu ştiu cît se poate slăbi cu asta, pentru că scopul meu nu era să slăbesc ci să-mi detoxifiez organismul, aşa că nu m-am cîntărit, dar am slăbit şi mai ales m-am simţit foarte bine…

luni, 23 martie 2009

Premiere

Festivitatea de premiere are loc în sală, imediat după ultimul meci, participă toţi cei interesaţi, cei care au jucat, suporteri, alţii.

Profesorii din acest an nu au fost deranjaţi de această activitate, dar nu au avut nici un fel de susţinere: toate s-au petrecut la ora de sport, în sala de sport, departe de ochii şi urechile lor…

( foto: Nicoleta Chira )

Felicitări


Campionii din acest an sînt cei dintr-a VI-a. Au jucat 9 echipe, în total 14 meciuri, fiecare cu bucuria sau cu drama respectivă. Învingătorii pleacă din sală încununaţi de glorie, mulţi susţinători se înghesuie să-i felicite, fotografii chestii!!!

( foto. Nicoleta Chira )

Campion volei 2009


23 martie 2009
Luni. Toată săptămîna a nins, zilele babelor s-au prelungit. Liviu are campionat de volei, bucurie mare în sală, la sfîşitul meciurilor, comentarii, drame…
Fetele dintr-a VII-a care se credeau bune, au fost eliminate chiar de la început, cînd au jucat cu băieţii din clasa lor. Aceasta a fost “marea dramă” a acestui campionat. În schimb, cele dintr-a IX-a, care habar nu au de volei, probabil vor fi învinse de toţi, chiar şi de cei dintr-a V-a, sînt în continuare prezente…Nu e bun regulamentul, zic eu…
Nu pot să fac abstracţie de acest campionat pentru că sala este chiar în spatele casei mele şi aud vrînd-nevrînd ce se întîmplă, particip la bucuria copiilor care înving şi-mi imaginez drama învinşilor…
Campionatul acesta există de multă vreme şi mereu aşa s-au petrecut lucrurile…
Premiile au fost întotdeauna simbolice, pe copii nici nu prea îi impresionează, pe cei din zilele noastre, pentru care se găsesc mereu sponsori pentru orice activitate, dar, pe vremuri, echipa campioană avea dreptul să ţină în clasă, timp de un an, la loc de cinste o placă pirogravată cu cuvintele Campion- volei şi asta era cu adevărat foarte rîvnită…
( foto: Nicoleta Chira )

duminică, 22 martie 2009

Casnice


22 martie 2009
Duminică. Sînt o păcătoasă: după ce că nu merg la biserică decît arareori, mai am şi spor la lucru duminica, mai abitir ca în celelalte zile…Nu am făcut demîncare, nu! Asta am făcut ieri, dar nu ştiu cum, fără măcar să-mi planific, mi-am luat aşa un avînt: am spălat nişte ghivece de flori, am pus pămînt, am scos bulbii de dalii din cămară, i-am pus în apă: erau tare deshidrataţi, n-am mai facut acest lucru pînă acuma, dar am auzit că e mai bine aşa, că ar încolţi mai repede şi urmează să-i pun în pămînt, în ghivece, probabil luni,. Nici asta nu am mai făcut pînă acuma, dar mi-am propus-o de mai demult, pentru că nu aş vrea să le pierd, le am de la tata şi în ultimii ani cele roşii nu prea au mai apucat să înflorească, le-am semănat tîrziu şi mai la umbră…Acuma le voi replanta afară la vremea potrivită, pe la sfîrşitul lui aprilie poate…Sper ca planurile mele să dea roade!
Ieri am pregătit nişte supă de pui, cu paste şi fasole frecată, pe care Liviu o poate mînca fie cu cîrnaţi fie… fără, cu castraveţi în saramură iar carnea din supă o s-o pregătesc cu orez şi salată verde…Oricum, mîncare am, doar un desert ar mai lipsi, dar mai bine lipsă, ca să nu ne îngrăşăm! Eu nu prea sînt amatoare de carne…

joi, 19 martie 2009

Babe întîrziate


19 martie 2009
Joi. De obicei, aici, în Apuseni, zilele babelor sînt la sfîrşitul lunii martie, nu la început deşi, calendaristic vorbind, mă gîndesc la ele de mărţişor. Cînd însă, la vremea aceasta, puţin după jumătatea lunii, sau chiar la sfîrşit de martie-început de aprilie vin nişte zile binecuvîntate cu toate capriciile: vîrtejuri de ninsoare, vînt şi soare în acelaşi interval, ploi cu lapoviţă, temperaturi positive ziua şi negative noaptea, atunci chiar îmi amintesc de baba Dochia şi de ale sale nouă cojoace…Aici, nici măcar nu se cunoştea mărţişorul în anii ’70, cînd Prinţesa Vişina a picat din cer în aceşti munţi. Oamenii vorbeau mereu despre vară şi iarnă, doar şcolarii ştiau cîte ceva despre celelalte anotimpuri, dar era greu pentru ei să înveţe care sînt lunile fiecăruia, devreme ce în viaţa de fiecare zi, nimeni nu avea astfel de preocupări. Timpul curgea pentru fiecare cu aproximaţii importante, dacă numai cei mai răsăriţi puteau, eventual, să-ţi spună că s-au născut în postul Paştilor ori pe vremea dusului gunoiului, într-o zi de joi. Pentru oricine, în timpul iernii, un petic de pămînt pe care s-a topit zăpada, era o minunăţie care stîrnea exclamaţii de uimire: “ Uite vara!!! ”. Cînd soarele, îi scotea din casă pe cei mici, dezbrăcaţi şi desculţi întotdeauna o mamă, mult prea ocupată sau o bunică îngrijorată le striga să calce doar acolo unde este vară. Viaţa-şi urma cursul dominată de două culori: verde şi alb; vara şi iarna. De aceea poate, oamenii simţeau nevoia de culoare, iar femeile, mai ales, se îmbrăcau foarte colorat, chiar şi la vîrste înaintate, nu ca “la ţară”, unde după 40-50 de ani, ele se îmbracă din ce în ce mai sobru…

duminică, 15 martie 2009

Zilele babelor


15 martie 2009
Sîmbătă.Zilele babelor au trecut, ele s-au încadrat de data aceasta,chiar şi aici la munte, în spaţiul calendaristic respectiv, între 1 şi 9 martie, fiind mai degrabă nişte babe urîte, cu lapoviţă şi ninsoare deseori, cu mai puţine zile însorite care să înveselească oameni, animale şi păsări sătui cu toţii de lunga şi friguroasa iarnă …Ultimele trei-patru zile a nins fără încetare aşternîndu-se chiar strat de zăpadă de aproape 10 cm , dar fără şansa de a rămîne deoarece temperatura a fost mereu pozitivă . Desigur la Casa de Piatră au înflorit ghioceii, încă din februarie, ca şi altă dată, dar cum acest lucru îl aflam de la elevii care veneau de acolo în fiecare luni, nu mai am acest contact, nu cunosc copiii, cîţi or fi, unul sau doi, nu am mai primit ghiocei…Ceva, ceva a mai rămas din vechile relaţii, cîţiva elevi, sau clase chiar, mi-au oferit mărţişoare şi flori în săptămîna cadourilor: 1-8 Martie, ceea ce nu putea decît să mă bucure, copiii au mintea şi simţirea atît de curate, gestul lor cel absolut dezinteresat, m-a emoţionat. Şi pe ei!
Apoi, am avut o prima cerere de meditaţii la engleză, nu e tocmai preferata mea, engleza. Ar mai fi una pentru franceză, dar ea nu poate fi luată în calcul, din mai multe puncte de vedere, aşa că iată-mă din nou în relaţie cu şcoala. Să zic că mă simt utilă? Nici măcar! E cumva din simpatie…Pentru existenţa mea de pînă acum…