luni, 28 noiembrie 2016

Un ennui n'arrive jamais seul

Le 28 novembre 2016

Lundi. Il s'agit de la nuit du 26 vers 28, la nuit de l'incendie. Cette nuit-là, l'électricié a été coupé. Nous avions un petit appareil qui maintennait la petite pompe de la centrale en fonction. Vers le matin, quand le danger a passé, l'électricité est revenue, j'ai mis trois morceaux de bois sur les braises et on s'est couché. Après moins d'une heure je me suis réveillée dans un bruit bizzare, la maison pleine de vapeurs d'eau...Un tuyau de la chaudière a sauté la petite pompe ne fonctionnait pas. Ce qui suivit c'était la réparation, le nettoyage et tout et tout et on était si fatigués!!!

Luni. Este vorba despre noaptea din 26 spre 27, noaptea cu incendiul. În acea noapte, electricitatea a fost întreruptă. Noi aveam un mic aparat care menținea pompa de la centrală în funcție. Spre dimineață, cînd pericolul a trecut, electricitatea a revenit, am pus trei lemne pe jarul rămas în centrală și ne-am culcat. Nu a trecut o oră, că m-am trezit cu un zgomot ciudat, casa era plină de aburi...O conductă de la centrală a sărit, pompa nu funcționa. Ce a urmat a fost reparația, curățenia și așa mai departe, dar eram atît de obosiți!!! (photo: Dan-Martin)

   


duminică, 27 noiembrie 2016

Nuit de cauchemar

Le 28 novembre 2016


Dimanche. Cette nuit je dois dormir car la nuit précedente chez les voisins il y a eu un incendie. C'est une chose terrifiante. J'ai pris quelques images, je ne pouvais pas rester lontemps dehors car je venais de sortir de la salle de bains...

Duminică. În noaptea aceasta trebuie să dorm căci ieri noapte la vecini a fost un incendiu. Este un lucru
înspăimîntător. Am făcut niște fotografii, eu nici nu puteam sta afară prea mult timp fiindcă ieșisem din baie și aveam părul ud...

     

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Le chat Stelou



Le 26 novembre 2016

Vendredi. J'avais un chat, un matou en fait.  J'aimais croire que c'était mon chat. Au début, rien n'était sûr avec lui, même son sexe était incertain, je lui disais Stela. Il n'était pas fort, comme les autres, il avait besoin de protection, mais il voulait etre indépendant.
 Finalement on a découvert que c'était un male. Stelou a eu ses 9 ans le 27 juin, pourtant, il n'était pas si vieux que ça. Pendant sa courte vie, parce que j'ai tous les raisons du monde de croire qu'il n'est plus, il m'a appris certaines choses:
*il n'a jamais été à moi. Sa mère me l'a laissé quand une autre série de petits venait et il savait déjà les regles de la vie.
*il n'avait confiance en personne. Il mangeait chez moi sans me permettre de le toucher, de l'inviter dans la maison, de le caresser. 
A la vieillesse, oui, il voulait qu'on le caresse, mais alors c'est moi qui a gardé la distance.
*il mangeait peu, mais plusieurs fois par jour si d'autres chats ne passaient pas par là, lui vider la casserole.
*il ne mangeait pas gras. Jamais.
*il aimait les chattes. Il luttait pour elles jusqu'à la dernière goutte de sang pour assurer sa descendence.
*il chassait pour se garder en forme et pour manger si nécessaire.
*on meurt toujours seul. Il s'est caché pour mourir, on ne l'a jamais trouvé. On peut croire qu'on nous l'a volé, ça arrive, mais non, il n'était plus en forme, il était malade, il ne pouvait plus manger, j'ai bien vu...

Qu'on lui accorde un bon souvenir!

Joi. Aveam o pisică. Îmi plăcea să cred că era pisica mea. La început, nimic nu era sigur, nici măcar sexul ei, îi spuneam Stela. Nu era ca ceilalți de tare, avea nevoie de protecție, dar nu voia să depindă de nimeni.
Pînă la urmă am văzut că era motan. Stelou a împlinit 9 ani în 27 iunie, nu era chiar așa de bătrîn. În timpul scurtei sale vieți, pentru că am toate motivele din lume să cred că el nu mai există, m-a învățat unele lucruri:
*n-a fost niciodată al meu. Mama sa mi l-a încredințat cînd o altă serie de pui urma să vină, el știa deja regulile vieții.
*nu avea niciodată încredere în cineva. Mînca la mine, e adevărat, dar nu-mi permitea să-l ating, să-l invit în casă, să-l mîngîi.
La bătrînețe, voia să fie alintat, dar eu am păstrat distanța, așa cum m-a obișnuit.
*mînca puțin, de mai multe ori pe zi, asta dacă alte pisici nu-i goleau castronul.
*nu mînca gras. Niciodată.
*îi plăceau pisicile. Lupta pentru ele pînă la ultima picătură de sînge, ca să-și asigure descendența.
*vîna pentru a se menține în formă și pentru a mînca dacă era nevoie.
*mori întotdeauna singur.
S-a ascuns ca să moară. Nu l-am mai găsit. Am putea crede că l-a furat cineva, se mai întîmplă, dar nu, nu mai era în formă, era bolnav, nu mai putea mînca, am văzut bine acest lucru...

Să-i acordăm o amintire!