Le 6 mars 2016
Dimanche. Les enfants sont partis un peu plus tard que d'habitude car les deux skieurs voulaient faire encore un tour sur la piste.
Aujourd'hui maman aurait eu ses 96 ans. Ma douce maman!
Et il a fait beau la première partie de la journée. Maintenant, 20h 15, il pleut.
Duminică. Copiii au plecat un pic mai tîrziu decît de obicei căci cei doi schiori au vrut să mai facă o tură pe pîrtie.
Astăzi mama ar fi împlinit 96 de ani. Frumoasa mea mamă!
Și, a fost vreme faină în prima parte a zilei. Acum. ora 20;15, plouă.
(Photo: internet)
Le 5 mars 2016
Samedi. J'ai attendu ma "baba" menacée par la météo qui disait „neiges abondantes”. Il a fait beau temps, un peu de soleil et le soir un peu de pluie. Contente de ce point de vue! J'était fatiguée du tout car hier et avant hier nous avons préparé le salon pour le nettoyage de printemps, nous, c'est-à-dire Liviu aussi. C'est plus qu'une nouvelle, une surprise, je peux dire! Ensuite, un peintre de par ici, de Garda plus précisement, est arrivé et a peint les murs, c'était vendredi. Enfin, les enfants sont arrivés le soir et aujourd'hui, ils ont nettoyé les meubles et le plancher, la fenêtre et la porte et on a mis les meubles à leurs place. Il me reste de ranger la bibliothèque.
Et...ils ont skié aussi. Aujourd'hui. Elisa et son papa.
Sîmbătă. Am așteptat baba mea amenințată de meteo care prevedea „zăpadă abundentă”. A fost timp frumos, un pic de soare și seara un pic de ploaie. Mulțumită din acest punct de vedere! Eram obosită de tot, căci ieri și alaltăieri am pregătit salonul pentru curățenia de primăvară, noi, adică și Liviu. E ceva mai mult decît o noutate, o surpriză, aș putea spune! Apoi a venit un zugrav de pe aici, de la Garda mai precis și a văruit pereții, se întîmpla vineri. În fine, seara au sosit și copiii, iar azi ei au șters mobilele de praf, au lustruit podelele, au spălat fereastra și ușa, au pus totul la loc. Îmi rămîne să arajez bibloteca.
Și...au schiat. Azi. Elisa și tatal ei.
(Imagine de pe Internet- desigur)
Le 2 mars 2016
Mercredi. Je ne sais pas comment le temps passe ainsi, me voilà au moment où je regarde derrière avec surprise en me disant qu'un 29 fevrier a passé sans écrire un mot de mes sentiments de ce jour-là, jour qui arrive une fois tous les quatre ans, aussi le jour du Mărțișor vient de passer sans raconter des histoires sur cette véritable fête qui m'inspirait à faire moi-même ces petites signes du printemps que j'envoyais à la famille et aux amis...Qu'est-ce que je suis en train de devenir?! Une petite baba sans aucune joie de vivre, aigrie et fade?!!
Pourtant, je m'offre de temps en temps de petits plaisirs culinaires, de nouvelles recettes trouvée sur la page d'infos du jour. J'ai aimé ces crêpes à base de pommes de terre.
Miercuri. Nu Știu cum trece timpul astfel, iată-mă că privesc în urmă cu surpriză spunîndu-mi că a trecut un 29 februarie, fără să scriu un cuvînt despre mine în acea zi, zi care vine o dată la patru ani, sau Mărțișorul tocmai a trecut fără să povestesc ceva despre această adevărată sărbătoare care mă inspira să fac eu însămi mici simboluri ale primăverii pe care să le trimit familiei și prietenilor...Ce devin eu oare?!! O băbuță fără
nici o tragere de inimă acrită și fadă?!!
Totuși, din cînd în cînd îmi ofer mici plăceri culinare, rețete noi, pe care le găsesc pe pagina de știri de fiecare zi. Chiar mi-au plăcut aceste clătite pe bază de cartofi.
http://bucatarul.tv/clatite-subtiri-de-cartofi/
