Le 26 octobre 2015
Lundi.
„Dans la ville où il pleut
Trois fois par semaine,
Un vieux et une vieille,
Deux jouets abîmés,
Se promènent main dans la main.”(Ion Minulescu,Aquarelle)
Je retiens pour moi seulement "deux jouets abîmés", en fait, je pense à moi...La semaine qui vient de passer, j'étais en train de faire le nettoyage d'automne et j'ai commencé avec la chambre des enfants qui allaient venir en visite ce week-end. Jeudi déjà j'avais presque terminé. Liviu était à une réunion à Alba Iulia. En rentrant surprise: il était accompagné par Elisa. J'étais si contente! Surtout que j'avais pensé tout le temps à cet arrangement. D'ici avant, mes préparatifs pour vendredi... dimanche avaient été faits par "un jouet" abîmé: un petit quelque chose à manger, un petit nettoyage dans la maison, nettoyage que je suis en train de continuer à peine ces jours...
Luni.
„În orașu-n care plouă
De trei ori pe săptămînă,
Un bătrîn și o bătrînă,
Două jucării stricate,
Merg ținîndu-se de mînă.”( Ion Minulescu, Acuarelă)
Rețin pentru mine doar versul „două jucării stricate”, de fapt mă gîndesc doar la mine...În săptămîna care tocmai a trecut, speram să-mi fac începutul curățeniei de toamnă și am plecat din „camera copiilor”, fiindcă ei urmau să vină într-o vizită de week-end.Joi aproape terminasem. Liviu era la Alba Iulia la o reuniune. La întoarcere, surpriză:era cu Elisa.Ce mulțumită am fost! Asta, mai ales că mă gîndisem tot timpul la acest aranjament. De-acuma, gata, restul pregătirilor pentru vineri...duminică au fost făcute de o „jucărie stricată”, printre picături: ceva de mîncare pentru ei, ceva curățenie prin casă pe care abia în aceste zile o voi continua...
(photo: Dan-Martin)
Le 20 octobre 2015
Mardi. Le voilà, l'Automne! Il arrive d'un coup, mais seulement en ce qui concerne les feuilles, qui, soudain ont changé de couleur...Presque sans vouloir, on se rappelle, George Topârceanu(poète) avec ses Rhapsodies d'automne:
Le voilà!... De la haute plaine
En couvrant les champs
D'un habit à longue traîne
Au couleur du vent
Est paru l'Automne qui est
L'Ange des mélopées
Crainte des fleurs...
Marți. Toamna. Sosește rapid. Eh! Nu chiar rapid! Dar frunzele cad, așa deodată. Fără să vrem, ni-l amintim pe Topârceanu cu ale sale Rapsodii de toamnă:
...................
Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternînd pămîntului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vîntului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zîna melopeelor,
Spaima florilor .....
(Traducere de pe:https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2015/09/24/rhapsodies-dautomne-george-toparceanu/
Le 18 octobre 2015
Dimanche. Vendredi, on est partis vers Alba Iulia, invités exprès par Elisa. En chemin, nous avons admiré les couleurs de la forêt en automne.
Après Dealul Mare, il y a des maisons devant lesquelles on voyait de petits paniers avec des giroles mises sur de petites chaises. L'an dernier, j'achetais ces champignons avec grand plaisir pour les cuisiner en rentrant ou les donner à mes enfants. Je voyais bien qu'ils étaient frais, ils n'allaient pas loin pour les cueillir. Maintenant, on ne voit plus ce genre de commerce. Pourquoi?
Je ne sais pas. Encore...
Comme toujours, on s'est proposé de résoudre toute sorte de problèmes à l'occasion de ce voyage: voir la petite famille, comment l'appellent André et Odette, nos amis de Florenville, des photos chez Jimmi, le photographe, la direction de la voiture dans un atelier de Cărpiniș, achats de toute sorte, à Alba Iulia, à Zlatna.
Je viens de découvrir que dans les petits magasins de petites villes on trouve des vetêments d'une plus grande variété que dans les grands magasins du genre Moll Alba Iulia...
Le film de Liviu est obtenu par une petite caméra montée dans la voiture. Nous n'avons pas pris les appareils photo:
Duminică. Vineri, am plecat la Alba Iulia, invitați expres de către Elisa. În drum, am admirat culorile pădurii în anotimpul de toamnă.
După Dealul Mare, sînt niște case răslețe, de-a lungul drumului, în fața lor, vedeam coșulețe cu gălbiori, așezate frumos pe scăunele. Anul trecut, cumpăram cu multă plăcere aceste ciuperci pentru a le găti la întoarcere sau pentru a le dărui copiilor noștri. Se vedea bine că erau proasptete, nu mergeau departe să le culeagă. Acum, nu se mai vede acest gen de comerț. De ce? Nu știu. Încă...
Ca întotdeauna, ne-am propus rezolvarea a tot felul de probleme cu ocazia acestei călătorii: să-i vedem le copii,cum le zicem noi, (la petite famille, zic André și Odette, prietenii noștri din Florenville), fotografii la Jimmi-studio, direcția mașinii într-un atelier din Cărpiniș, cumpărături de tot felul la Alba Iulia, Zlatna și unde s-o mai nimeri.
Tocmai am descoperit că în micile magazine din orășele se găsesc mărfuri mai diversificate decît în magazinele gen Moll din orașele mai mari. Moll Alba Iulia, de pildă...
Filmul lui Liviu vine de la o cameră mică montată în mașină. Nu luaserăm aparate foto cu noi.
