Une soirée en famille

Le 25 mai 2013

Samedi. „S’il peut il passe à la maison”. C’est la formule avec laquelle on a passé la journée d’aujourd’hui. Liviu, au contraire, a été pris par d’autres choses: d’abord, aller à Cîmpeni, faire des courses, des aliments en principale.

À la maison mais aussi sur tout le trajet, les enfants l’appelaient pour des questions. Demain, dimanche, ils vont se produire devant le publique, à la pension Casa Moţului où la Mairie, avec Rotary Club organisent un Festival du „balmoş” et du folklor de la localité.

La soirée, nous l’avons passée avec notre fils.

Sîmbătă. „Dacă poate, trece şi pe acasă”. Aceasta este formula după care am petrecut ziua de azi. Liviu, din contră, a fost prins cu totul alte lucruri: mai întîi, să mergem la cumpărături la Cîmpeni, aprovizionare cu alimente în principal.

Încă înainte de a pleca, dar şi pe traseu, a primit telefoane de la copii cu tot felul de întrebări. Mîine, duminică, se vor produce în faţa publicului, la pensiunea Casa Moţului unde Primăria şi Rotary Club organizează un Festival al balmoşului şi folclorului de la noi.

Seara ne-am petrecut-o cu fiul nostru.

  

Réunion de classe

Vendredi. Cette semaine est un peu chargée. Vraiment. Le temps ne m’aide pas du tout, il pleut souvent et surtout il fait froid. On doit faire le feu dans la maison.

Liviuţ est à l’école, le prof principale fait la présence, chacun raconte ce qu’il a fait pendant ces 20 ans, ce qu’il a réalisé...Ils parlent des anciens profs, il y en a qui sont morts.

Le soir on organise un repas. On danse, on se rapelle...

Vineri. Acestă săptămînă e cam încărcată. Într-adevăr. Timpul nu mă ajută de loc, plouă mereu şi, mai ales, este frig. Trebuie să fac focul în casă.

Azi, Liviuţ este la şcoală, la ora de dirigenţie, se strigă catalogul, fiecare povesteşte ce a făcut în aceşti 20 de ani, ce a realizat...Vorbesc despre profesori, unii au murit.

Seara, se organizează de obicei o masă. Se dansează, se deapănă amintiri...(photo:facebook, Lucian Ce)

  

Jeunesse

Le 23 mai 2013

Jeudi. Je n’ai pas accompagné Liviu au repas que sa classe a organisé en fin de lycée, car j’avais trop de choses à faire par ici, à la maison et en plus je ne savais pas comment mon fils voyage et j’attendais toujours un appel téléphonique. Enfin, j’apprends qu’il est arrivé environs 18h, à Cluj Napoca. Il a

loué une voiture et il va chez son frère à Alba Iulia.

Magda vient de finir le lycée et mon fils va rencontrer ses camarades de classe après 20 ans. En ce qui me concerne, moi, celle que je suis maintenant, la vie passe vite, mais eux, ils ont encore tant de choses à faire, à vivre...

Joi. Nu l-am însoţit pe Liviu la masa organizată de clasa sa la sfîrşit de liceu, fiindcă aveam prea multe de făcut aci, acasă şi, în plus aşteptam să aflu cum a călătorit fiul meu, aşteptam mereu un telefon.În sfîrşit aflu că a aterizat cu bine la Cluj Napoca, a închiriat o maşină şi s-a dus la Alba Iulia, la fratele său.

Magda tocmai termină liceul iar fiul meu se întîlneşte cu colegii săi după 20 de ani. Din perspectiva mea, cea care sînt acum, viaţa trece repede, dar ei mai au atîtea de făcut, de trăit...(photos: de l'album Ani de liceu, réalisé par Best Image Cîmpeni)