miercuri, 6 iulie 2011

Orage

Le 6 juin 2011
Mercredi. Hier, j’ai dormi l’après midi, je n’ai rien entendu de l’orage qui a cassé la saule et l’a renversé dans la cour de la voisine, là où Liviu met la Opel, quelques fois...Cette fois elle n’était pas là. La clôture a été un peu abîmé. Olga n’était pas à la maison.
Aujourd’hui, Liviu a fait un voyage de Arieşeni à Sălişte et puis à Cluj, à l’aéroport. Il a transporté trois personnes du groupe qui n’avaient pas assez de places dans la voiture louée de Cluj.
Miercuri. Ieri, am dormit după masă, n-am auzit nimic din ceea ce s-a petrecut afară, o furtună grozavă care a rupt salcia de pe alee şi a răsturnat-o în curtea vecină, chiar acolo unde Liviu pune uneori Opelul. De data aceasta maşinile erau la noi în curte. Gardul a fost puţin stricat. Olga nu era acasă.
Azi, Liviu a făcut o călătorie de la Arieşeni, pînă la Sălişte, apoi la Cluj, la aeroport. A condus trei persoane din grup. Nu era destul loc în maşina închiriată de la Cluj.


      

marți, 5 iulie 2011

Départ



Le 5 juin 2011
Mardi. 10h. Le départ. Ils vont à Sibiu. Ils se logeront à Sălişte le soir, à Casa Rudi et Ella. Liviu prendra les journalistes demain matin de cette maison. Le groupe se séparera, une partie rentrera en Belgique demain, d’autres le 9, d’autres le 10. Quelques uns en avion, quelques uns en voiture...Drum Bun! Bon voyage!
Notre Monica et Cristian, avec cousine Szilvia sont arrivés aujourd’hui à Marghita.
Marti, le petit fils, aimerait qu’on mange à la pension La Vasile.
Marţi. Ora 10oo. Plecare. Merg la Sibiu. Vor dormi la Sălişte, în această  noapte, la Casa Rudi şi Ella. De aici îi va lua Liviu mîine dimineaţă pe cei doi ziarişti. Grupul se va separa. Unii vor pleca mîine, alţii în 9, alţii în 10 iulie. Unii vor pleca cu avionul, alţii cu maşina. Le dorim Drum bun! Bon voyage!


Nora noastră Monica, cu Cristian şi cu verişoara Szilvia au sosit azi la Marghita.


Martin, nepotul, ar vrea să luăm masa de acuma la pensiunea La Vasile.


   

      

Inspiration et réussite

Le 4 juillet, lundi toujours.
 Après le moment spécial de notre intronisation dans la confrérie, nous avons visité l’église avec père Basil et ses deux gendres, Daniel et Tudorel. Ils nous ont chanté une belle chanson orthodoxe, une sorte de prière pour les malades. Ils ont chanté si bien et avec beaucoup de coeur, que j’ai eu des larmes...
Ensuite, nous sommes partis pour Casa de Piatră. Il y a eu plusieurs voitures qui ont transporté le groupe de Florenville et quelques uns de nos enfants surtout. On s’est arrêté à Casa de Piatră, chez Ispas, bien entendu. Dorica était présente cette fois. En 2004, elle n’a pas su descendre parce que dans son écurie de l’alpage de Călineasa est venu au monde un petit veau et elle devait rester là pour surveiller les premières heures de vie de l’animal...Le village était propre, c’était après la pluie, il était fleuri, c’était le temps des foins.
Le soir, on a changé un peu de programme, nous avons prévu le dîner chez Dorina, mais on avait besoin d’espace et chez elle sur la terrase il faisait trop froid. En plus, nous avons eu une surprise: un group de très bons musiciens à côté de Tudor, le jeune pope, un virtuose de violon, ont animé la soirée. C’était inspiré et très réussi.
Tot luni. După momentul special al intronizării noastre în confrerie, am vizitat din nou biserica, împreună cu părintele Bazil şi cu cei doi gineri ai săi, Daniel şi Tudorel, care ne-au cîntat un cîntec ortodox, un fel de rugăciune pentru bolnavi. Au cîntat atît de frumos, încît mie chiar mi-au dat lacrimile...
După asta ne-am dus la Casa de Piatră, grupul nu putea pleca fără a saluta satul lor de suflet. Am avut cîteva maşini, care i-au transportat pînă acolo, drumul este destul de lung. Au venit şi unii dintre ai noştri, copiii, mai ales. Ne-am oprit la Ispas, bineînţeles. Dorica era prezentă de data aceasta. În 2004 era la munte, unde îi fătase o vacă şi era nevoie să supravegheze viţelul în primele sale ore de viaţă. Acuma, ne-a primit cu gogoşi. Satul era curat, tocmai plouase, înflorit, era vremea fînului.
Seara, am schimbat puţin programul, trebuia să cinăm la Dorina, dar nu era prea mult spaţiu la ea, pe terasă ar fi fost prea frig. În plus, am avut o surpriză: un grup de muzicanţi alături de tînărul preot,  Tudorel,un virtuos al viorii, au fost animatorii unei seri deosebit de agreabile. A fost ceva inspirat şi foarte reuşit.