Babe encore

Le 6 mars 2010

Samedi. Cette journée a bien commencé, avec du soleil, mais il a neigé tout le temps et vers le soir il a fait froid. –10,4⁰ C, à 22h. C’était l’anniversaire de ma mère. Elle aurait eu 90 ans.

J’ai lu un très intéressant post sur le blog Aspen Loft Studio. On doit se sentir très protégé là-bas, dans une montagne au milieu d’un parc naturel. Pas comme chez nous, où l’État ne connais pas ses priorités et permet, par ses représentants des constructions bien différentes au milieu et aux limites d’un parc naturel, Le Parc Naturel des Apuseni, et c’est seulement ce qu’on s’aperçoit, dès qu’on y entre...

Sîmbătă. Frumoasă zi. A început cu soare şi cu ninsoare. Spre seară, vremea s-a răcit considerabil, acum, ora 22^oo , afară este –11,7⁰C. Era ziua mamei, ar fi avut 90 de ani.

Am citit o frumoasă postare pe blogul Aspen Loft Studio.Am avut senzaţia că oamenii trăiesc acolo, simţindu-se protejaţi într-un munte, în mijlocul unui parc natural. Nu ca aici, la noi unde Statul nu-şi cunoaşte priorităţile şi permite, prin reprezentanţii săi nişte construcţii foarte diferite de stilul regiunii şi asta într-un munte ce se vrea apărat de un parc natural, Parcul Natural Apuseni. Dar asta e doar ceea ce sare în ochi încă la intrare.

La cinquième "baba"

Le 5 mars 2010

Vendredi. La cinquième “baba”. Il ne fait pas beau. Il neige, il fait humide, on ne peut pas sortir. C’est ainsi ma “ baba”. Toute l’année je serai comme ça: laide et mauvaise. Peut-être pas tellement. Il y en a qui trouvent que la neige, ça veut dire qu’il fait beau...

" Toute l'année tu sera comme était ta baba." C'est comme si on était au Nouvel An. Cette tradition est très ancienne, depuis l’époque des Romains qui fêtaient le Nouvel An le 1^-er mars. Peut-être c’est même préchrétienne.

Vineri. Baba a cincea, baba mea. Nu este timp frumos, ninge, o zi urîtă şi umedă, nici nu pot să ies la o mica plimbare. Tot anul voi fi aşa: urîtă şi rea. Sau, poate nu tocmai. Sînt unii care consideră că o zi cu ninsoare ar fi o zi frumoasă.

Chestia asta cu “vei fi tot anul cum ţi-e baba” sună de pare c-am fi la Anul Nou. Se spune că este o credinţă foarte veche, poate chiar precreşină. Oricum, romanii aveau Anul Nou la 1 Martie.

Poésie

Le 4 mars 2010

Jeudi. Une journée un peu ensoleillé, un peu sans soleil, mais plutôt une belle journée. Je suis allée à la poste envoyer des “mărţişors”, en rentrant, je suis entrée au dispensaire pour les ordonnances. Là, on ne peut jamais espérer qu’on sort l’affaire résolue, et vraiment je dois y passer une deuxième fois, mais ça va... Ensuite je dois aller à la pharmacie mais j’ai encore des médicaments, car le dernier mois il m’a fallu un mois entier pour avoir tout ce qu’il me fallait. C’est la crise! Donc, j’irai vers le soir ou un autre jour...

J’ai encore une anciènne collègue de fac qui écrit des poésies, Felicia Gicovan. Elle a publié deux livres jusqu’à présent: un, en collaboration, un, autre toute seule et elle est en train de préparer le troisième. Je lui ai demandé de m’en envoyer une et la voilà...J’aimerais la mettre en français, mais c’est trop difficile...

Joi.O zi cu soare, dar şi cu nori, mai degrabă o zi frumoasă. M-am dus pînă la poştă să trimit nişte mărţişoare, la întoarcere, am intrat pe la dispensar să-mi iau reţetele. Aici însă, nu poţi spera să rezolvi dintr-o dată şi într-adevăr trebuie să mai merg odată, dar nu-i nimica...Apoi, urmează să trec pe la farmacie, dar nu mă grăbesc, mai am medicamente, cele de pe luna trecută abia de curînd le-am primit în totalitate. E criză!

Mai am o fostă colega de facultate care scrie poezii,, Felicia Gicovan. Pînă acuma, ea a publicat două cărţi: una în colaborare, una singură, iar a treia este în lucru. Frumooos!!! Am rugat-o să-mi trimită şi mie una. Iată o poezie de-a Ligiei:

Rugă în monorimă

   

     de Ligia Gicovan

La început presupus,

Dorit, visat, spus

Dar prea sus, prea sus.

Atunci Tatăl te-a adus,

Pentru mine ca uns,

Ca legămînt între Jos şi Sus

Şi ca fiu supus

Pentru mine ai murit, Iisus.