Friday, November 29, 2013

Coucher de soleil en fin de novembre



Le 29 novembre 2013

Vendredi. Je me suis levée tôt, avant 7 heures et j’ai commencé un nettoyage à fond dans ma chambre, il y avait de la poussière dans les coins et trop de fleurs sechées dans les vases, j’ai voulu acheter un aspirateur, mais c’était compliqué, enfin...J’ai lavé les verres de la vitrine, aussi j’ai mis dehors toutes les couvertures en laine. Ça a été une longue journée très fatiguante, mais j’ai réussi à prendre une photo de ce que maman appelait que le soleil regarde derrière soi, alors la nuit et la journée qui suit, il ne pleut pas. Le soir, Liviu est arrivé, il m’a apporté l' aspirateur.
Après, on a été au bar tenu par une filleule à nous, Ioana. Avant l’arrivée de Liviu, j’ai été souvent au bar pour prendre des infos et trouver les solutions pour nos problèmes à résoudre. On s’amusait un peu, avec ma soeur: Tiens, déjà chaque soir, au bar.


Vineri. M-am sculat devreme, înainte de 7, m-am apucat să fac o curăţenie mai amănunţită în camera mea, era praf prin toate colţurile şi prea multe flori uscate prin vaze, voisem să cumpăr un aspirator, dar era prea complicat cu transportul, în fine...Am spălat toate paharele din vitrină şi am scos la aer cuverturile de lînă. O zi lungă şi obositoare, dar, cu toate astea, am reuşit să fotografiez un asfinţit de soare, ceva despre care mama zicea că se uită soarele înapoi şi atunci, noaptea şi ziua următoare nu va ploua nicidecum. Seara, a sosit Liviu, mi-a adus aspiratorul.
După aceea, ne-am dus la barul ce-l ţine o fină de-a noastră, Ioana. Mereu am mers pînă la bar, cu sor’mea, acolo poţi să găseşti informaţii şi soluţii la problemele pe care le aveam de rezolvat. Mai făceam şi haz de necaz: Iată, cum vine seara, noi mergem la bar.

   


Thursday, November 28, 2013

Sillons noirs et luisants.



Le 28 novembre 2013

Jeudi. Tout le monde va à la ville, vendre du lait et faire des courses. L’autobus le plus convenable est celui de 8h. Les gens se réunissent sous ma fenêtre, bavards et endimanchés. Peu avant, l’autobus des écoliers a passé aussi. Je veux aller dans la ville, bienentendu, mais pas si tôt, vers midi. Jusqu’à ce moment là,
j’ai des choses à faire, mon programme du matin, un peu différent de celui de chez moi: faire le feu, sortir de l’eau de la fontaine, mettre de l’eau de pluie chauffer pour la toilette du matin, prendre les médicaments, préparer le petit déjeuner. Il fait froid, il fait du brouillard et un tracteur laboure la
terre au fond du jardin, en trassant des sillons noirs et luisants.
Mon programme fini, je fais ma liste d’emplettes, prends mon sac et je ne dois plus attendre l’autobus car un taxi qui rentre est content d’avoir un client au retour.
De retour à la maison, je prépare encore les ingrédients sans lesquels la vie ne se déroule pas normalement: de l’eau de la fontaine, une provision de bois dans la maison, une soupe pour le soir, une petite lessive, il fait noir tôt, peu après 5h...Tout ça, va se simplifier un peu quand on aura l’eau courante dans la maison. Au printemps peut-être...



Joi. Toată lumea merge în oraş, să vîndă lapte, să facă cumpărături. Autobuzul cel mai convenabil e cel de 8’. Oamenii se adună chiar sub ferestra mea vorbăreţi şi gătiţi. Un pic mai devreme a trecut şi autobuzul şcolarilor. Vreau şi eu să merg în oraş, bineînţeles, dar nu aşa devreme, ci spre amiază. Pînă atunci am o groază de treburi de făcut, programul meu de dimineaţă este mai complicat ca acasă la mine: fac focul car apă de la fîntînă, pentru ceai, cafea, aduc apă de ploaie o încălzesc un pic, pentru toaleta de dimineaţă, aduc o mică provizie de lemne, pregătesc micul dejun. Este frig. Este ceaţă. Chiar în fundul grădinii, un tractor trage brazde negre şi lucioase. Eu îmi fac lista de cumpărături, îmi iau geanta şi ies. Nu mai aştept autobuzul căci un taxi care se întoarce e bucuros să mă ia.


La întoarcere, îmi pregătesc încă ingredientele fără de care viaţa nu decurge normal aici:apă de la fîntînă, apă de ploaie la încălzit, o provizie serioasă de lemne, ca să fie în casă, fac apoi o supă pentru deseară, cîteva haine de spălat, se face întuneric devreme, puţin după ora 5 se întunecă...Lucrurile se vor simplifica puţin odată cu instalarea apei curente. În primăvară, poate...

 
  

Wednesday, November 27, 2013

Fini le premier épisode



Le 27 novembre 2013

Mercredi. Les travailleurs sont arrivés vers 10h, et, jusqu’à 13h on a fini ce premier épisode de l’épopée appelée l’installation de l’eau courante. Il a fait froid et j’ai passé des heures dehors.

En même temps, quelqu’un est arrivé pour couper les vieux pruniers du jardin.
Les griottiers aussi. Ah!

Miercuri. Muncitorii au venit către orele 10, şi, pînă la ora 13 s-a terminat acest prim episod din epopeea numită instaleţi de apă curentă. A fost frig şi am petrecut ore întregi afară.



În acelaşi timp a mai venit cineva să taie prunii uscaţi din grădină. Si vişinii. Ah!

  


Tuesday, November 26, 2013

Fermeture éclair



Le 26 novembre 2013

Mardi. Longue journée d’attente: les ouvriers de la ville devaient venir pour remplir le trou si joliment creusé par des gens du village, mais ils viendront demain entre 8h et 9h. Espérons que les affaires ne clochent pas trop longtemps. Ils doivent y mettre un truc rond en béton avec un couvercle qui s’ouvre comme une petite porte.

Hier, je me suis décidé de finir un travail commencé à Arieşeni, où je n’ai pas trouvé la fermeture éclair, ma soeur a complètement oublié et j’ai appellé la filleule de maman, Marieta qui m’a acheté le précieux objet. Aujourd’hui, je vais utiliser ma couverture avec sa taie correctement fermée.

Marţi. Lungă zi de aşteptare: muncitori din oraş trebuia să sosească ca să umple groapa săpată aşa de frumos de cei din sat, dar vor veni abia mîine între 8 şi 9. Să sperăm că nu vom auzi scîrţ-scarţi pînă marţi prea mult timp. Trebuie să pună în groapă un inel de fîntînă din beton pe care au turnat un capac ce se deschide ca o uşiţă.

Ieri, m-am gîndit să termin un lucru început cam de vreo doi ani la Arieşeni, unde nu am găsit fermoar şi de care sor-mea a uitat complet, aşa se face că am sunat-o pe o fină de-a mamei, Marieta, care era în oraş la cumpărături, ea mi-a cumpărat preţiosul obiect. Azi, mă voi culca cu faţă de plapumă ce se închide corect.